 |
|
 |
|
2DoR
Administrator
Data inscrierii: 14/Iul/2007
Mesaje: 73
Localitate: Tg.Mures
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 24/07/2007 13:49 Titlul subiectului: Football |
 |
|
Football
Fotbalul este un sport de echipã ce se disputã între douã echipe alcãtuite din 11 jucãtori fiecare. Se joacã cu mingea pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbã, cu câte o poartã la fiecare capãt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului. În afara portarului, ceilalþi jucãtori nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea. Caºtigãtorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei. De multe ori este cunoscut ºi sub numele de soccer, întrucât cuvântul fotbal se referã ºi la alte sporturi asemãnãtoare (fotbal american, fotbal australian...)
Originile fotbalului se aflã undeva în urmã cu peste 2000 de ani. În 2004, forul ce guverneazã acest sport la grad mondial FIFA (Fédération Internationale de Football Association [1] a recunoscut China ca fiind locul de naºtere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii jucau un sport asemãnãtor numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se la sportul practicat astãzi.
În primãvara anului 2001, FIFA informa cã peste 240 de milioane de oameni joacã regulat fotbal, în peste 200 de þãri de pe întreg globul. Regulile sale simple ºi echipamentul scăzut ºi ieftin, necesar practicãrii fotbalului au contribuit, fãrã îndoialã, la creºterea popularitãþii sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naºte pasiuni enorme ºi joacã un rol teribil de important în viaþa omului (fan), a comunitãþilor locale ºi chiar a naþiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe þãri drept: sportul rege.
Natura Jocului
Fotbalul se joacã dupã un set de reguli, celebre sub numele de Legile Jocului. Acestea sunt dezvoltate în continuare:
Douã echipe de câte 11 jucãtori fiecare încearcã sã loveascã o minge rotundã (mingea de fotbal), cu scopul de a o introduce în poarta adversã. Echipa care înscrie mai multe goluri pânã la finalul jocului este declaratã câºtigãtoare; dacã ambele echipe au marcat acelaºi numãr de goluri, meciul este considerat egal. Una din primele reguli este reprezentatã de interzicerea atingerii intenþionate a mingii cu mâna în timpul jocului (excepþie fac portarii). Singura datã când jucãtorul se poate utiliza de mâini este atunci când aruncã de la margine (executã un aut). În rest, jucãtorii se pot folosi de absolut orice parte a corpului pentru a direcþiona mingea.
Jucãtorii se pot apropia de poarta adversã astfel: prin dribling (alergarea cu mingea la picior); prin pasarea mingii între coechipieri; ºi prin ºutarea acesteia spre poartã. Jucãtorii adverºi pot recupera mingea prin interceptarea unei pase sau prin deposedarea adversarului. Contactul fizic este limitat.
Jocul se opreºte doar în momentul în care mingea pãrãseºte cu întreaga circumferinþã o linie ce marcheazã terenul (fie pe pãmânt, fie în aer) sau îndată ce arbitrul fluierã. Jocul se reia prin deosebite metode, analizate în continuare.
De obicei, într-un meci disputat la un indice profesionist se înscriu puþine goluri. De exemplu, în prima divizie englezã (Premier League), în sezonul 2004-2005, s-au marcat, în medie, 2,57 de goluri pe meci. În plus, 88% din jocuri s-au încheiat cu mai puþin de 4 goluri marcate. Dar doar 8% din partidele disputate s-au terminat fãrã gol marcat.
Tactici
Legile jocului nu impun o altã poziþie ocupatã în teren de vreun jucãtor, in afara celei de portar. De-a lungul timpului au apãrut o serie de poziþii specifice. Acestea sunt:
* fundaº - jucãtor specializat în prevenirea încercãrilor de a marca ale adversarilor;
* mijlocaºul - jucãtor care organizeazã jocul ofensiv al echipei ºi oferã pase decisive atacanþilor; totodatã el ajutã apãrãtorii, încercând sã opreascã atacurile adverse încã de la început;
* atacantul - jucãtor al cãrui principal rol este acela de a marca goluri.
Aceste poziþii sunt împãrþite la rândul lor, dupã timpul petrecut de un jucãtor într-o anumitã parte a terenului de joc. De exemplu, existã fundaºi centrali, sau mijlocaºi stânga.
Dupã cum am mai spus, aceste poziþii nu sunt restricþionate de reguli, iar fotbaliºtii sunt liberi sã-ºi schimbe poziþiile în timpul jocului. Acest fapt se aplicã ºi portarilor, care deºi în marea majoritate a timpului se aflã în preajma porþii proprii, pot participa în orice moment la jocul ofensiv al echipei. Cele mai întâlnite cazuri sunt la loviturile libere sau la cornere.
Dispunerea jucãtorilor pe teren se numeºte aºezare tacticã. Exemple de aºezãri tactice: 4-4-2 (4 fundaºi, 4 mijlocaºi, 2 atacanþi); 4-5-1.
Stabilirea aºezãrii tehnico-tactice a echipei intrã in subordinea antrenorului.
Regulile jocului
Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului XIX pentru a standardiza regulile unei mari varietãþi de jocuri asemãnãtoare, jucate în ºcolile din Marea Britanie. Regulile Cambridge, asemãnãtoare cu cele de astãzi, au fost realizate la Colegiul Trinity din Cambridge, în 1848, la o întâlnire a reprezentanþilor mai multor colegii: Colegiul Eton, ªcoala Harrow, ªcoala de Rugby, Colegiul Winchester ºi ªcoala Shrewsbury. Dar ele erau departe de a fi niºte reguli universale. În anii 1850, s-au format multe cluburi, independente de ºcoli sau universitãþi, care jucau distincte feluri de fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli, cel mai bun exemplu fiind clubul Sheffield F.C. (format din foºti elevi ai Scoala Harrow). Acesta a luat fiinþã în 1857, iar regulile create de ei au dus la formarea Federaþiei de Fotbal Sheffield & Hallamshire, în 1867. În 1862, John Charles Thring de la ªcoala Uppingham a produs un alt set de reguli des folosit.
Aceste eforturi au condus la înfiinþarea Federaþiei de Fotbal (FA) în 1863, care s-a întrunit pentru prima datã în dimineaþa zilei de 26 Octombrie 1863, la Freemason's Tavern din Great Queen Street, Londra. Singura ºcoalã ce a fost reprezentatã la aceastã întrunire a fost ªcoala Charterhouse. Freemason's Tavern a fost locul de întâlnire al Federaþiei pentru încã 5 întrevederi, între Octombrie ºi Decembrie. În timpul acestora a luat naºtere primul set cuprinzãtor de reguli. La ultima întâlnire, primul trezorier al FA, care era reprezentantul Blackheath ºi-a retras clubul din FA, din cauza excluderii din regulament, la întâlnirea precedentã, a doua reguli de bazã: întâia era cea care permitea alergarea cu mingea în membre ºi a doua, posibilitatea împiedicãrii adversarului prin lovirea sa în "fluierul piciorului, prin tragere, sau prin þinere. Alte cluburi englezeºti de rugby au urmat exemplul ºi nu s-au înscris în FA. Dar în 1871, ele au format Federaþia de Rugby (Rugby Football Union). Cele 11 cluburi rãmase în FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley au ratificat primele 14 reguli ale jocului. În ciuda acestora, clubul Sheffield a continuat sã joace dupã propriile-i reguli, pânã în anii 1870.
Astãzi regulile jocului sunt stabilite de International Football Association Board (IFAB). Aceasta a luat fiinþã în 1886 dupã o întâlnire a Federaþiei Engleze de Fotbal, a Federaþiei Scoþiene de Fotbal, a Federaþiei Galeze de Fotbal ºi a Federaþiei Irlandeze de Fotbal în Manchester.
Prima ligã de fotbal a fost creatã în Anglia, în 1888 de preºedintele clubului Aston Villa, William McGregor. Formatul iniþial conþinea 12 echipe din centrul ºi nordul Angliei.
Federaþia Internaþionalã de Fotbal FIFA, s-a format la Paris în 1904, iar reprezentanþii sãi au hotãrât sã adopte regulile create de IFAB. Popularitatea crescândã a jocului a condus la unirea reprezentanþilor celor douã federaþii (FIFA si IFAB). Astãzi, conducerea acestora este formatã din 4 reprezentanþi FIFA ºi câte 1 reprezentant al fiecãrei federaþii britanice.
Aplicabilitatea regulilor
Legile principale ale jocului sunt în numãr de 17. Aceleaºi legi se aplicã la toate nivele fotbalistice, chiar dacã prefaþa regulamentului permite federaþiilor naþionale sã modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori, seniori, femei, etc.) Pe lângã cele 17 legi, multiple alte decizi ºi directive IFAB ajută la reglementarea jocului de fotbal. Legile pot fi gãsite pe site-ul oficial al FIFA.
Jucãtori ºi echipament
Fiecare echipã este alcãtuitã din maxim 11 jucãtori (excluzând rezervele), dintre care unul trebuie sã fie portarul. Regulile spun ca minimul de jucãtori acceptat într-o echipã este de 7. Existã o varietate de poziþii în care jucãtorii sunt amplasaþi de cãtre un antrenor/manager, astea nefiind prevãzute în regulamentul fotbalistic.
Fiecare echipã trebuie sã desemneze un portar. Acesta este singurul cãruia i se permite sã atingã mingea cu mâinile. Totuºi, nici el nu are voie sã facã acest lucru în afara suprafeþei de pedeapsã (careul de 16 metri) din faþa porþii sale.
Echipamentul de bazã al jucãtorilor este compus dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi (jambiere) ºi apãrãtoare. Jucãtorilor le este interzis sã poarte altceva ce ar putea fi periculos pentru ei sau pentru alt jucãtor (inclusiv bijuterii sau ceasuri).
Un anumit numãr de jucatori pot fi schimbaþi în timpul unui joc. Numãrul maxim de înlocuiri, în meciurile internaþionale ºi la nivel de ligi naþionale, este de 3. La alte nivele acest numãr poate varia. Motivele cele mai întâlnite ce cauzeazã o schimbare sunt accidentãrile, oboseala, schimbãrile tactice sau tragerile de timp pe final de joc. La nivelul seniorilor, un jucãtor înlocuit nu poate reintra în joc.
Oficiali
Un joc este condus de un arbitru. Acesta deþine "întreaga autoritate de a pune în aplicare Legile Jocului, în concordanþã cu meciul la care a fost delegat" (Legea 5), iar deciziile sale sunt finale ºi indiscutabile. Arbitrul este ajutat de 2 arbitri asistenþi (popular denumiþi tuºieri). În jocurile disputate la cel mai înalt nivel existã ºi un al patrulea oficial. Acesta îl poate înlocui pe arbitru în cazul în care acesta se aflã în imposibilitatea de a mai conduce meciul.
Terenul de joc
_________________
Urban Hell Team |
|
FAQ 
Mesaje private 
